mai ridică-n mine timpu-n veri
castele de nisip
și lumina lăcrimează-n îngeri
fără niciun chip
te mai știu și te mai caut fără
vina de-nceput
în a merelor ispită- sâmbure
cu gust durut
lunecare prin mireasma câmpului
uitat de ploi
sufletul rotund și tainic tremurat
în amândoi
mai răsare, mai aduce foșnet stins
de pași desculți
prin risipa de iubire amânată-
a unei nunți
fără umbre istovite răsărite
din senin
ne mai scriem întâmplarea pe al
macilor rubin
jumătăți ce-și vor întregul prin
pustiul unei veri
te mai știu și te mai caut, mă mai ceri
de nicăieri
iunie-a fost ieri, dar azi
RăspundețiȘtergereimi e toamna rece fara tine,
maine cand prin frunze o sa cazi
franta iar de doruri si suspine
am sa te astept arzand prin ploi
este iar septembrie in noi...
veni-va septembrie, cu sufletul plin
RăspundețiȘtergerede frunze brumate, de greieri speriați
pocalele lunii se vor umple cu vin
și ploi de lumină cu mine-ai să-mparți
n-aș vrea în ispita lui ,,mâine,, să cazi
sunt muzici în fluturi, e iunie azi
e azi amintirea din vestedul ieri
RăspundețiȘtergerecand trece prin noi zbuciumare de fluturi,
ce pot sa iti darui, ce poti sa-mi oferi
cand toamnele tale in mine le scuturi
si ploua in suflet cu lacrimi amare
nu-i iunie azi, e doar disperare !
e câmpul doar țipăt de grâu secerat
Ștergerecu sânge de maci se umple pământul
e iunie astăzi și-aproape-am uitat
că mult prea curând veni-ne-va rândul...
e ziua prea zi și noaptea prea noapte
când vara doar frig și spaimă împarte
e mult prea departe taria luminii
RăspundețiȘtergereprin bezne absurde straini ratacim,
noi vesnic pierdutii, noi vesnic strainii
ce-n lume adesea uitam sa iubim,
o iarna ne este eterna salvare
si iunie azi e dor si uitare...