marți, 3 decembrie 2013

cântec

hai să tragem cerul peste noi iubire
în mătasea-i rece să ne învelim
albului de  taină prins în înflorire
vastele neliniști să îi risipim

să pornim cu sănii despicând nămeții
prin nemaivăzute raiuri pământești
scuturând argintul aspru-al dimineții
peste așteptarea strânsă în ferești

Dumnezeu  mai singur cum n-a fost vreodată
să ne-ațină calea către nicăieri
și de dorul nostru și de lumea toată
să ne-ntoarcă-n vremea unei primăveri


să ne crească muguri până la uimire
îngerii de iarbă urma să ne-o știe 
hai să tragem cerul peste noi iubire
până la ninsoare e o veșnicie