vezi, plouă întruna străine
sunt mlaștini oriunde privești
speriate ard stelele-n mine
și-apoi ți se-aruncă-n ferești

curat lăcrimarea mă doare
și țăndări de cer port în trup
miroase cumplit a uitare -
cu ploaia din mine te rup

sunt urme de tine în toate
știi zbaterea mea s-o împaci 
prin lanuri de ploi secerate
va trece pârjolul de maci 

și câmpu-n genunchi o să cadă
cu fluturi, cu păsări, cu tot
doar brume cu chip de zăpadă
vor scrie povestea la loc...


 

 
și orașul acela prea străin , prea departe
mai respiră abia printre file de carte
cu tristețile noastre înșirate pe-o ață,
violete la geamuri, ceai de soc și dulceață
plictisite arome ne-nfășoară lascive
ai atâtea complexe, am dorințe naive
cuiburi tot mai puține, rândunici tot mai rare
și noi - aripi betege - sângerând către mare
prin ruine de gări nicio urmă de tren
în piane uitarea și-un acord de chopin
plopi ascunși disperați după umbrele lor
și-n poemele scrise sub ferestre de dor
și mai știi cum foșneau în noi frunzele ieri
lunecam prin lumină îmblânzind primăveri
și orașul acela ne iubea pe-amândoi
cum spuneam, cum spuneai: "pân' la cer și-napoi"...

pornind de la http://solstitii.blogspot.com/2012/04/vis-de-april.html
pentru Amelly

și vom trece spre toamnă

colorând dimineți

și-o să mint că mi-e bine

și-o să minți că m-aștepți

reci duminici pierdute

prin magnolii și ploi

nu vor ști să aducă

verzii fluturi 'napoi

mâini cu gust de tristețe

iar prin păr ai să-mi treci

obosiți de iubire

am să tac, ai să pleci

ne va fi dor de toate

și de moarte urât

prin livezi mere coapte

noi, iluzii...și-atât

Nicu Alifantis/ Daniela Crăsnaru - Scrisoare

în ochii tăi - o apă fără somn
adun întregul cer și îl răstorn
cu toate curcubeiele rotunde
cu nesfârșirea lui să te inunde

din lacrimă în lacrimă să-ți trec
în limpezimi adânci să mă înec
cu verile prin versuri risipite
cu umbrele prelungi și despletite

și să te beau cât să te pot uita
din apa fără somn să pot scăpa
o înserare numai să m-atingă
și dinspre ieri cu păpădii să ningă

dacă ești aici
e toamnă în jur și neliniște-n mine
degeaba aștept destrămarea de nouri
vara-n flăcări, de-acum, nu mai vine

dacă ești aici
e frunză strivită de pași înainte
degeaba-aiurez după macii din câmpuri
roșu-acela, sălbatic, a apus în cuvinte

dacă ești aici
e noiembrie cu vânt, cu uitare,
degeaba iubirea îmi mângâie ochii
sub umărul stâng e-o rană prea mare.

dacă ești aici
n-or să vină nici veri și nici de maci
tu deschizi numai toamne în mine
dacă râzi, dacă plângi, dacă taci...