ne vom scrie odată inutile scrisori
iar poștași fără suflet le vor duce în lume
mirosi-vei a viscol amăgit de ninsori
mirosi-voi a toamnă înecată în brume
ne vom spune cuvinte cu priviri vinovate
te voi trage spre ceața unui ultim poem
prin dulceața uitării ai să treci mai departe
mai bogat c-o iubire, mai sărac c-un blestem
fără soț vor fi plopii, umbra mea o să doară
cu cerneala târzie-am să te chem într-un vers
prin odăi fără fluturi va mai trece o vară
cu mirări inocente, cu tristeți fără sens
tot mai rece pe gură, tot mai singuri în noi
și poștașii încurcă azi adresele toate
și ți-aș scrie cu teama împărțirii la doi
de la mine la tine prea târziu, prea departe
ne va pune orașul frigul tot la picioare
când prin piețe vor trece negustorii de ger
și aceasta va fi cea din urmă-ntâmplare
vom sfârși prinși în albul nefiresc și stingher
