îți scriu să știi că mi-e frumos și bine
chiar dacă macii-și scutură în mine
închipuiri de sângerii cuvinte
ca-n vremea când mi-erai, ți-eram fierbinte
și-n aburii de după ploi nebune
juram că vom schimba ce-i rău lume
că prin orașul învelit în nori
vor năvăli căruțele cu flori
numai atât aș mai fi vrut să-ți spun
că s-au pierdut visările pe drum
și dimineața nu-mi mai bate-n geam
cu degetul subțire-al vreunui ram
și că nimic n-ar mai putea schimba
nici rostul meu de azi, nici lumea ta
la ora cinci nu fierbe niciun ceai
și-n loc de flori sunt numai ploi în mai
poate doar macii-au mai rămas de veghe
acestei depărtări de mii de leghe
și-arzând de dorul nostru uneori
vor umple iar căruțele cu flori
și-or năvăli-n orașele-ruine...
îți scriu să știi că mi-e frumos și bine
