vineri, 2 martie 2018

mai departe



















ai mai rămas doar în închipuire
te-au șters zăpezile ce-mi taie calea
c-un alb strivit de toată-nfiorarea
azi ce mi-ai fost e numai năruire

până la cer și poate mai departe
omături crude mai semeț vor crește
brocaturi reci lucind dumnezeiește
alte povești vor scrie-n altă carte

noi fără noi de-atâta iarnă stinsă
cu inimile-n palme - flori de gheață
ne vom grăbi străini spre dimineață
către tristețea ce ne-a fost promisă

lumini de ger, roiri diamantine
cu sufletele noastre vor străbate
singurătatea ca pe-un dar de moarte
dinspre uitarea care nu mai vine

e-un freamăt care vindecă ruine
până la cer și poate mai departe





vineri, 3 februarie 2017



















din albul meu spre albul tău mă-ndrept
e-atâta iarnă-ncât mi-e dor de toate
tristețile uitate jumătate
care foșnesc și-mi tremură în piept
cu frunzele de gheață mai aștept
mâinile tale reci și vinovate
de frigul lumii care ne desparte
în anotimpul aspru și nedrept
ce palidă lumină mai străbate
apropierea dusă prea departe
- tărâm de ceață straniu și inert -
din alb în alb alunecăm spre moarte

sâmbătă, 8 august 2015

al, a

al cui ești august tu mai știi al cui
al verii care va pleca hai-hui
sau poate-al toamnei  ce grăbită vine
să redeschidă rănile din mine

să-mi urce-n sânge valuri de tristețe
de tot ce am iubit să mă dezvețe
cu toată frământarea ei nebună
să mă ademenească-ncet spre brumă

și-n ochii lui adânci să nu mai văd
decât uitarea ca un nou prăpăd
și  prin hățiș de umbre - doi străini
vom număra ca pe mătănii vini


să  doară vara ce-a lăsat în noi
furtuni de vise teamă și noroi
simt frigul cum spre inimă îmi suie
și prind încet mirosul de gutuie

și din târzie mai târzie sunt
și verdele deodată e cărunt
al cui ești august tu mai știi al cui
la fel ca mine ești al nimănui