ai mai rămas doar în închipuire
te-au șters zăpezile ce-mi taie calea
c-un alb strivit de toată-nfiorarea
azi ce mi-ai fost e numai năruire
până la cer și poate mai departe
omături crude mai semeț vor crește
brocaturi reci lucind dumnezeiește
alte povești vor scrie-n altă carte
noi fără noi de-atâta iarnă stinsă
cu inimile-n palme - flori de gheață
ne vom grăbi străini spre dimineață
către tristețea ce ne-a fost promisă
lumini de ger, roiri diamantine
cu sufletele noastre vor străbate
singurătatea ca pe-un dar de moarte
dinspre uitarea care nu mai vine
e-un freamăt care vindecă ruine
până la cer și poate mai departe
