mai am
și timp destul, și loc, și drum
să mă destram, să mă adun,
să mă prefac în cer de iarbă
spre Cel care destine leagă
mai știu
să plâng râzând, să țip, să tac
din gândul tău să mă desfac
cu vină și îndurerare
orbecăind către uitare
mai cred
în dezmierdările ce mor
de așteptare și de dor,
în chin adânc și-n bucurie,
în fulguiri de păpădie
mai sunt
drumeț prin frica ce mă duce
spre lemnul înflorind o cruce
prin timpul care trece-n van
și mă adun, și mă destram...
