mai ridică-n mine timpu-n veri
castele de nisip
și lumina lăcrimează-n îngeri
fără niciun chip
te mai știu și te mai caut fără
vina de-nceput
în a merelor ispită- sâmbure
cu gust durut
lunecare prin mireasma câmpului
uitat de ploi
sufletul rotund și tainic tremurat
în amândoi
mai răsare, mai aduce foșnet stins
de pași desculți
prin risipa de iubire amânată-
a unei nunți
fără umbre istovite răsărite
din senin
ne mai scriem întâmplarea pe al
macilor rubin
jumătăți ce-și vor întregul prin
pustiul unei veri
te mai știu și te mai caut, mă mai ceri
de nicăieri
