marți, 9 aprilie 2013
târzii
tu vino doar, cu toate ale tale,
cu risipiri de umbre-amăgitoare,
cu verde ne-nceput, trecut prin cer
în seva-nmiresmată de prier
tu vino doar, învinsul unei sorți
ca pe-un stigmat iubirea să o porți-
cuminte înserare, rai uitat,
străinul meu de toate vindecat
tu vino doar , de-ajuns al nimănui,
cu suflet strecurat prin ochi căprui
ca limpezit de-atâta așteptare
să-ngenunchezi a lacrimilor sare
tu vino doar, din ieri către nicicând
străbate anotimpuri rând pe rând
unul spre celălalt- zboruri târzii
nici nu mai știu ce-aștept, nici nu mai vii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Unde te-am rătăcit, Elena?
RăspundețiȘtergere”zboruri târzii” am citit cu mult drag.
În lumea reală, draga mea Daniela!
ȘtergereCum spuneam,în mine versul bate tot mai stins...Dar n-am uitat nimic, "străbat distanțele la pas", (sufletul știe să facă asta), devin cititorul(spectatorul) tăcut al trăirilor voastre...Și-mi e bine așa. Și-mi e dor...
chiar de nu vin, caci tu prea bine stii
RăspundețiȘtergereca eu sunt ratacit prin galaxii
de vise nesperate, de mister,
iar uneori pierdut sub groaznic ger,
ai sa ma ierti fiindca mereu, arzand,
""eu sunt nemuritorul tau de rand !""
d-apăi nu-i bai, să fie-atunci iertare,
Ștergerecum știi, eu sunt o simplă muritoare
o muritoare esti, insa vezi bine
RăspundețiȘtergereca-n vesnicii te intalnesti cu mine...
n-am înțeles, e o amenințare?
Ștergereadică ,,dincolo"-ai să vii la mare?
sunt de acord si vin la mare cand
RăspundețiȘtergeretu ai sa vii la munte, mai curand...