marți, 9 aprilie 2013

târzii


tu vino doar, cu toate ale tale,
cu risipiri  de umbre-amăgitoare,
cu verde ne-nceput, trecut prin cer
în seva-nmiresmată de prier

tu vino doar, învinsul unei sorți
ca pe-un stigmat iubirea să o porți-
cuminte înserare, rai uitat,
străinul meu de toate vindecat

tu vino doar , de-ajuns al nimănui,
cu suflet strecurat prin ochi căprui
ca limpezit de-atâta așteptare
să-ngenunchezi a lacrimilor sare 

tu vino doar, din ieri către nicicând
străbate anotimpuri rând pe rând 
unul spre celălalt- zboruri târzii
nici nu mai știu ce-aștept, nici nu mai vii


7 comentarii:

  1. Unde te-am rătăcit, Elena?
    ”zboruri târzii” am citit cu mult drag.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. În lumea reală, draga mea Daniela!
      Cum spuneam,în mine versul bate tot mai stins...Dar n-am uitat nimic, "străbat distanțele la pas", (sufletul știe să facă asta), devin cititorul(spectatorul) tăcut al trăirilor voastre...Și-mi e bine așa. Și-mi e dor...

      Ștergere
  2. chiar de nu vin, caci tu prea bine stii
    ca eu sunt ratacit prin galaxii
    de vise nesperate, de mister,
    iar uneori pierdut sub groaznic ger,
    ai sa ma ierti fiindca mereu, arzand,
    ""eu sunt nemuritorul tau de rand !""

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. d-apăi nu-i bai, să fie-atunci iertare,
      cum știi, eu sunt o simplă muritoare

      Ștergere
  3. o muritoare esti, insa vezi bine
    ca-n vesnicii te intalnesti cu mine...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. n-am înțeles, e o amenințare?
      adică ,,dincolo"-ai să vii la mare?

      Ștergere
  4. sunt de acord si vin la mare cand
    tu ai sa vii la munte, mai curand...

    RăspundețiȘtergere