colind

ce frumos o să ningă, îmi spui,
peste ochii mei negri-căprui
și-o să fie iar lumea a noastră
nefirească și-atât de albastră
cu dantele de gheață subțire
ai să-mi scrii poezii de iubire-
spovedanii pe-un geam aburit
și pe sufletul meu viscolit
ne vor umple tristețile cerbii
prin cleștarul de moarte al iernii
și vom face iar pârtii prin cer
cu lumina aceluiași ler... 

dar e vară de flacără crudă
pregătindu-ne vinul de nuntă
și se zbate în meri și-n gutui
și în ochii mei negri-căprui
dar odată va ninge cum spui...

și mere obosite, rând pe rând,
cădeau în iarba fiecărui gând
și se lăsau mușcate înadins
să tulbure banalul paradis
îngenuncheau neliniștile-n noi
cu mierea ochilor trecută-n ploi
și mirosea a vară și-a păcat
umbla prin noi un dor nevindecat
de grâu răscopt, de maci și de neghină -
eu fără rost tu fără nicio vină
și stelele crăpau de-atâta cer
ne decojeam de umbră și mister
nici nopți de-ajuns, nici mâini care să știe
să ne-nvelească-n îngeri de hârtie
aveam doar timp și doldora de el
ne trimiteam toți fluturii-n măcel...
de-atunci doar frigul ne mai ține-n frâu -
măr fără mere, câmpuri fără grâu...

acum cicoarea împrejur de tine
ca un halo al fostelor iubiri
îți seacă-n gând și ultima fântână
și nici măcar nu știi să te mai mai miri

incendii reci-zăpezi îndrăgostite
ne-amenință cu albul lor nătâng
și-n spaimele de la sfârșit de lume
se-aud în noi fântânile cum plâng

și nu-mi aduc și nu-ți aduci aminte
de nicio vară ce ne-a străbătut-
albastră-arsură-n câmpuri de cicoare
și ți-am secat în gând și mi-ai trecut

Mirela Atudorei - Fântâni

Asculta mai multe audio diverse