doldora de stele

pierdute-s toate nopțile cu îngeri
și drepul de-a-ți mai fi, cândva, frumoasă
în mine numai toamna își mai lasă
carminul frunzelor prin care sângeri

trup de cerneală lunecând nătâng
pe ziduri care umbra ți-o mai poartă
sunt semnul pus comorilor pe hartă
și rana de sub umărul tău stâng

și nu-ți ajung și nu-mi ajungi nicicând
se răzvrătesc în noi singurătăți
rămânem reci, străine jumătăți
lăsate pradă dorului flămând

umblă prin noi închipuiri de gheață
și mâna inventează mângâieri
se zbate mâine într-un rest de ieri
iar aziul gol se-mpotmolește-n viață

vin primăveri tristețea să ne-o spele
cu mugurii de salcie târzie-
cândva aproape și frumoasă ție
în nopți cu îngeri, doldora de stele




 

târzii

tu vino doar, cu toate ale tale,
cu risipiri  de umbre-amăgitoare,
cu verde ne-nceput, trecut prin cer
în seva-nmiresmată de prier

tu vino doar, învinsul unei sorți
ca pe-un stigmat iubirea să o porți-
cuminte înserare, rai uitat,
străinul meu de toate vindecat

tu vino doar , de-ajuns al nimănui,
cu suflet strecurat prin ochi căprui
ca limpezit de-atâta așteptare
să-ngenunchezi a lacrimilor sare 

tu vino doar, din ieri către nicicând
străbate anotimpuri rând pe rând 
unul spre celălalt- zboruri târzii
nici nu mai știu ce-aștept, nici nu mai vii

re

cu tine nu am semn de moarte în trup
prin mine abia dacă trece durerea
otrava din suflet e dulce ca mierea
și seve de lună prin mine erup

nu-i nicio mirare nedată luminii
rispa de ieri ne ajunge și azi
mocnesc sub zăpadă, tu încă mai arzi
ce-aproape ne suntem- știuții, străinii

citește-mi în palmă al timpului curs
și uită-ți în ea calendarul cu vise
iubirile lumii-s demult compromise
dar numai a nostră-ntr-un crug s-a ascuns

mi-e bine cu spaima din mine plecată
mi-e altfel cu tine-ntr-un martie sfânt
miroși a narcise, miros a pământ
că parcă-aș muri cu tine odată