vezi, plouă întruna străine
sunt mlaștini oriunde privești
speriate ard stelele-n mine
și-apoi ți se-aruncă-n ferești

curat lăcrimarea mă doare
și țăndări de cer port în trup
miroase cumplit a uitare -
cu ploaia din mine te rup

sunt urme de tine în toate
știi zbaterea mea s-o împaci 
prin lanuri de ploi secerate
va trece pârjolul de maci 

și câmpu-n genunchi o să cadă
cu fluturi, cu păsări, cu tot
doar brume cu chip de zăpadă
vor scrie povestea la loc...


 

 
și orașul acela prea străin , prea departe
mai respiră abia printre file de carte
cu tristețile noastre înșirate pe-o ață,
violete la geamuri, ceai de soc și dulceață
plictisite arome ne-nfășoară lascive
ai atâtea complexe, am dorințe naive
cuiburi tot mai puține, rândunici tot mai rare
și noi - aripi betege - sângerând către mare
prin ruine de gări nicio urmă de tren
în piane uitarea și-un acord de chopin
plopi ascunși disperați după umbrele lor
și-n poemele scrise sub ferestre de dor
și mai știi cum foșneau în noi frunzele ieri
lunecam prin lumină îmblânzind primăveri
și orașul acela ne iubea pe-amândoi
cum spuneam, cum spuneai: "pân' la cer și-napoi"...

pornind de la http://solstitii.blogspot.com/2012/04/vis-de-april.html
pentru Amelly

și vom trece spre toamnă

colorând dimineți

și-o să mint că mi-e bine

și-o să minți că m-aștepți

reci duminici pierdute

prin magnolii și ploi

nu vor ști să aducă

verzii fluturi 'napoi

mâini cu gust de tristețe

iar prin păr ai să-mi treci

obosiți de iubire

am să tac, ai să pleci

ne va fi dor de toate

și de moarte urât

prin livezi mere coapte

noi, iluzii...și-atât

Nicu Alifantis/ Daniela Crăsnaru - Scrisoare