re

cu tine nu am semn de moarte în trup
prin mine abia dacă trece durerea
otrava din suflet e dulce ca mierea
și seve de lună prin mine erup

nu-i nicio mirare nedată luminii
rispa de ieri ne ajunge și azi
mocnesc sub zăpadă, tu încă mai arzi
ce-aproape ne suntem- știuții, străinii

citește-mi în palmă al timpului curs
și uită-ți în ea calendarul cu vise
iubirile lumii-s demult compromise
dar numai a nostră-ntr-un crug s-a ascuns

mi-e bine cu spaima din mine plecată
mi-e altfel cu tine-ntr-un martie sfânt
miroși a narcise, miros a pământ
că parcă-aș muri cu tine odată

când toate-s de tot vinovate
eu sunt vinovată mai mult-
neliniști adânc strecurate
în sufletul tău nevândut

nici raiului plin de verdeață
(banal ca și merele lui)
nici spaimei ce oameni îngheață
și vise agață în cui

presimt risipiri de magnolii
cu sângele crud și zglobiu
țâșnind de sub albe lințolii
o clipă curată să-ți fiu

pândind pe la colțuri lumina
bezmetică-n drum am să-i ies
să-mi spele tristețea și vina
că-n toate greșit am ales

sub zodii grăbindu-și sorocul
-ruine de "da" și de "nu"-
țintim fantomatic norocul
și totuși noroc mi-ai fost tu!