când toate-s de tot vinovate
eu sunt vinovată mai mult-
neliniști adânc strecurate
în sufletul tău nevândut

nici raiului plin de verdeață
(banal ca și merele lui)
nici spaimei ce oameni îngheață
și vise agață în cui

presimt risipiri de magnolii
cu sângele crud și zglobiu
țâșnind de sub albe lințolii
o clipă curată să-ți fiu

pândind pe la colțuri lumina
bezmetică-n drum am să-i ies
să-mi spele tristețea și vina
că-n toate greșit am ales

sub zodii grăbindu-și sorocul
-ruine de "da" și de "nu"-
țintim fantomatic norocul
și totuși noroc mi-ai fost tu!