rătăcire

s-au sfârșit cuvintele, iubire,
ploile de vară le-au strivit,
grâu-abia mai poate să respire
în noroi, aproape încolțit

și te-aș lua cu mine în tăcere
să te-nvăț cum trebuie s-aștepți
lunecarea coasei prin durere
cum să te închini și cum să ierți

lumea risipită-n amănunte
mâinile îmbătrânind de dor
cum să faci din inimă o punte
către-nsingurarea  tuturor

prin oraș mai trec arar poeții
viscerala frică vinde flori
umbrele învăluie pereții
și cuminte afli cum să mori

într-o vară ce-a uitat să fie
cu nisipul mării irosit
sufletul- o urmă sângerie,
prin noroiul verii rătăcit