duminică, 9 septembrie 2012
















...cât să te doară, cât să mă mai știi-
restul amar al unei păpădii
când lungi, prelungi trec umbrele-ntomnate
prin ierburi cu tristeți amestecate 
și sună-albastrul zilelor de ieri
în goana spre nicicând, spre nicăieri
topit e ceru-n frunze și coboară 
cu ruginia liniștii povară
perfidul timp cu jocul lui străin
ne amețește-n aburii de vin  
dar mai miros a tine, te mai știu-
devremele ce-mi ești de-acum târziu
și cad în mine, una câte una,
însingurarea, lacrima și bruma
unul din altul ne vom șterge-ncet
ai să mă uiți de tot, am să te iert
albindu-ți drumul către primăvară
cât să te știu mereu, cât să mă doară

  

11 comentarii:

  1. o sa ma doara iar, a cata ora,
    trecuta noastra, trista primavara
    ce-n noi s-a scurs curand, mult prea curand
    dar stii ca nu am sa te uit nicicand...
    Imi era dor de versul tau Elena !
    Cu...plecaciune!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. apune-n frunze verdele și doare
      cu inima-ți fac semn către ninsoare
      să înflorim ferestrele cu ger
      în nopți de taină și de lerui-ler
      frumoasă,-amăgitoare întâmplare
      să mirosim a iarnă și-a uitare...

      (și-ți mulțumesc de vers și plecăcini,
      să ai prea frumoasă zi de luni!)

      Ștergere
    2. nici nu mai stiu de zboruri si de fluturi,
      astept precum o frunza sa te scuturi
      si-n cald parfum sa-mbraci visand petunii
      cand tremura pe cer, plecand, lastunii
      si un colind tarziu de asteptare
      sa ne aduca zbuciumul de mare...

      (cand bucurii prin versul tau imparti
      sa ai o preafrumoasa zi de marti !)

      Ștergere
    3. se îmbrumează iarba pe aici
      sunt tot mai rari frumoșii licurici
      lumina toamnei uită să ne doară
      și-au înflorit castanii-a doua oară
      prin mierea lui octombrie fac cercuri...
      (să-ți umple sufletul senina miercuri)

      Ștergere
    4. aproape au cazut zapezi pe-aice
      si nu mai sunt pe lunca...licurice,
      dar florile sunt inca vii la viata
      revin in fiecare dimineata,
      (chiar de mai este pana mai apoi
      sa te mangaie cu caldura-i joi)

      Ștergere
    5. sfios și tandru aerul se teme
      s-atingă delicate crizanteme
      sunt foșnet galben frunzele din plopi
      în ele întristarea să-ți îngropi
      să te respire toamna, să te țină
      prizonier în tainica-i lumină...

      (ah, ce departe-s anii noștri tineri!
      parol, monsieur, te bucură și vineri
      și mă gândesc că ai să mă uimești
      când sâmbetei o rimă-ai să-i găsești!)

      Ștergere
  2. dar iarna grea inca de-acum ma cere
    si-am sa ma dau drept vama, caci avere
    nu am nimic doar frunzele uscate
    si o prea grea povara de pacate,
    iar crizanteme-n suflet ne mai mor
    uitate intr-un cantec trecator...

    (iar noi si saptamana-m terminat
    cat rimele pe-aici ne-am incontrat,
    cum sambetei nu ii gasesc o rima
    ramai cam...neuimita dar senina !)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adoarme-n păsări zborul ca-ntr-un copil visarea
      te-aș aduna cu frigul, te-aș aduna cu marea
      și borangicul toamnei să îți dezmierde mâna
      cât încă ți-e lumină,cât nu te șterge bruma
      cât încă-n crengi de aur gutuile se zbat
      și n-am uitat povestea cu ,,verde-împărat,,
      și umblă-n noi o toamnă de toate vinovată
      să-nceapă iar povestea cu-acel ,,a fost odată,,...

      (uimirea de-altădată în mine scapătă
      să-ți fie prea senină ziua de sâmbătă!)

      Ștergere
  3. nu m-alunga departe sfarsita-mi e povestea
    si doar cocorii toamnei iti vor aduce vestea
    ca undeva, departe, in satul meu de munte
    mai este vesnicia cu pletele carunte,
    o voi atinge-n taina si eu candva, cu dorul
    si-n brate-i diafane ii voi depune zborul
    ce cateodata-n viata spre ceruri m-a purtat...
    insa acum e toamna si frunze mor...pacat...

    (deci ti-ai pierdut uimirea ce-aveai doar pentru mine...
    sa ai o preafrumoasa, senina zi de vineri !)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. din umbră-n umbră-am trece spre marginea de timp
      cu-a toamnelor neliniști senini să facem schimb
      să scriem iar povestea în care ne-am pierdut
      tu- munte, eu- o mare ce nu s-au cunoscut
      ci doar au curs în versuri și s-au topit încet
      aștepți o veșnicie, nimic nu mai aștept...

      (octombrie e darnic cu cei la suflet buni
      duminică să-ți fie senină ca și luni!)

      Ștergere
  4. sortiti ca niciodata sa nu ne mai gasim
    ci poate pe o cruce pierduta-n tintirim
    un nume sa ramana ascuns si nestiut,
    un altul prins de valuri purtat spre-un inceput
    de lume si de vise ce nu se implinesc
    ci cautandu-si vesnic destinul lor ceresc...

    O noua zi senina se arata
    Sa ai o saptamana minunata !

    RăspundețiȘtergere