spre tine, fluturi

hei,iubire,
se-apropie iar fluturarea
luminii prin praful din noi,
cu gust de neliniști amare
stârnind anotimpuri de ploi

hei, iubire
cu umerii arși de văpaie
trec jertfe de maci către cer
și-mi crești într-un lan de secară-
al verii vândut temnicer.

hei, iubire,
ce jocuri de taină mai știe
al mâinilor tale miros-
tăișul sărat al tristeții
senin împlântat pân' la os?

hei, iubire,
e iunie, toamna te-ajunge,
e luna, e ziua, e ora...
zadarnic, uitarea nu vine
deși te împart tuturora.

și-ți cer, hei, iubire, doar semnul
ce iadul în rai l-ar preface
sau (lasă) trimite-mi finalul
cu fluturii toți prinși în ace!