nu-i așa că-n poveștile toate
mai rămâne un loc pentru poate?
echinocțiul scrie cu noi
o poveste c-un martie-n ploi,
cu odăi invadate de fluturi,
luminate de-aceleași săruturi
și de lumea din noi, neschimbată...
nu-i așa  că e azi ca odată?