unde și cum

nu am cum, nu ai cum, n-avem unde
prea e plină azi lumea de alții
fericirea-morgană se-ascunde
și mereu căutăm vinovații

prin cotloane vânată-i lumina
ca-ntr-o zi să ne sară în drum
nepăsarea ne șterge retina
și n-am cum și nici tu nu ai cum

garnizoanele lumii sunt triste
au căzut în dizgrații soldații
au tăiat așteptări de pe liste
și iubirea e doar pentru alții

ne ascundem în vieți iluzorii
doar în treacăt ne-atinge lumina
inventăm, prea grăbiți, purgatorii
și a mea și a ta este vina

ni s-a pus la picioare o lume
am trecut-o prin arme și fum
nu i-am spus fericirii pe nume
de-aș putea, de-ai putea, n-avem cum

din albul meu spre albul tău mă-ndrept
e-atâta iarnă-ncât mi-e dor de toate
tristețile uitate jumătate
care foșnesc și-mi tremură în piept
cu frunzele de gheață mai aștept
mâinile tale reci și vinovate
de frigul lumii care ne desparte
în anotimpul aspru și nedrept
ce palidă lumină mai străbate
apropierea dusă prea departe
- tărâm de ceață straniu și inert -
din alb în alb alunecăm spre moarte

al, a

al cui ești august tu mai știi al cui
al verii care va pleca hai-hui
sau poate-al toamnei  ce grăbită vine
să redeschidă rănile din mine

să-mi urce-n sânge valuri de tristețe
de tot ce am iubit să mă dezvețe
cu toată frământarea ei nebună
să mă ademenească-ncet spre brumă

și-n ochii lui adânci să nu mai văd
decât uitarea ca un nou prăpăd
și  prin hățiș de umbre - doi străini
vom număra ca pe mătănii vini


să  doară vara ce-a lăsat în noi
furtuni de vise teamă și noroi
simt frigul cum spre inimă îmi suie
și prind încet mirosul de gutuie

și din târzie mai târzie sunt
și verdele deodată e cărunt
al cui ești august tu mai știi al cui
la fel ca mine ești al nimănui