unde și cum

nu am cum, nu ai cum, n-avem unde
prea e plină azi lumea de alții
fericirea-morgană se-ascunde
și mereu căutăm vinovații

prin cotloane vânată-i lumina
ca-ntr-o zi să ne sară în drum
nepăsarea ne șterge retina
și n-am cum și nici tu nu ai cum

garnizoanele lumii sunt triste
au căzut în dizgrații soldații
au tăiat așteptări de pe liste
și iubirea e doar pentru alții

ne ascundem în vieți iluzorii
doar în treacăt ne-atinge lumina
inventăm, prea grăbiți, purgatorii
și a mea și a ta este vina

ni s-a pus la picioare o lume
am trecut-o prin arme și fum
nu i-am spus fericirii pe nume
de-aș putea, de-ai putea, n-avem cum

din albul meu spre albul tău mă-ndrept
e-atâta iarnă-ncât mi-e dor de toate
tristețile uitate jumătate
care foșnesc și-mi tremură în piept
cu frunzele de gheață mai aștept
mâinile tale reci și vinovate
de frigul lumii care ne desparte
în anotimpul aspru și nedrept
ce palidă lumină mai străbate
apropierea dusă prea departe
- tărâm de ceață straniu și inert -
din alb în alb alunecăm spre moarte