luni, 27 ianuarie 2014
alte ninsori
Ce mai faci? Unde ești sunt și-acolo ninsori
care cresc nefiresc pân-aproape de nori?
Sub povara lor albă te mai vindeci de timp,
cu aceleași cuvinte de iubire faci schimb?
Ce mai faci? Care ,,ea" te oprește din drum
și te-atinge pe umeri cu-al iubirilor scrum?
Te mai ține în brațe ca o umbră cuminte
când nălucile iernii ți se-aruncă-nainte?
Ce mai faci? Care mâini de tristețe te șterg,
ne-nțeles când închizi al neliniștii cerc?
Prin lumina de ieri mai păstrezi neatins
un castel de iluzii peste care n-a nins
nicio iarnă vrăjmașă, niciun înger măcar,
numai noi- călători prin destinul bizar?
Și aproape-am ajuns reci morminte de flori...
Ce mai faci? Unde ești? Sunt și-acolo ninsori?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce mai fac? Nici nu stiu… ma intreb deseori
RăspundețiȘtergerede mai sunt inca viu sau albastre ninsori
au cazut tremurand peste mine de-un veac
ca nu pot sa gasesc iar tristetii un leac…
Ce mai fac? Nici nu stiu…doar astept in zadar
un cuvant nerostit, sau un clopot amar
sa mai bata-n amurg singuratic, stingher,
poate-asa voi gasi calea mea inspre cer…
Ce mai fac? Nici nu stiu…mangaieri nu astept
drumul meu, ratacit, nici nu stiu de-a fost drept
sau carare spre-abis, cand nelinisti mai dor,
poate numai plecari spre uitatul decor…
Eu nu stiu ce mai fac, doar atat ca mi-e greu
Si ninsorile sunt toate-n sufletul meu…
Și abia pâlpâind, între două ninsori,
Ștergererătăcim drumul drept- vinovați trecători.
Dacă mâinile tale mângâieri nu mai știu,
e un semn că-n iubire e de-acum prea târziu.
Și de toate mă vindec dar de tine întâi,
în siberii de suflet n-are rost să rămâi.
Ca și cum nu te-aș ști, ca și cum m-ai uitat,
vom străbate, străini, albul iernii regat
până când obosiți în lăsatul de zori
vom sfârși prin a fi și noi două ninsori.