Nu ți-am mai scris, nu ne-am mai scris de mult,
creștem orgolii azi, nu poezie,
sătui suntem de viață până-n gât.
Numele tău e-nstrăinat pe file,
pe buze mi s-a șters definitiv,
destinele se zbat în lumi umile,
iubirii nu îi mai găsim motiv.
Urcam la cer (doar Dumnezeu mai știe)
când stelele se pregăteau de pârg -
absurdă, inutilă erezie,
m-adăposteai sub umărul tău stâng.
Și dintr-odată ne-a ajuns uitarea,
e grâul copt deși de-abia e mai,
ne umple vara toată depărtarea
și niciun drum nu duce către rai.
E-atâta mare-n dorul meu de tine
și-atât deșert în tot ce nu ne-am spus...
Din lumea ce se schimbă în ruine
încă-ți mai scriu dar nu aștept răspuns !
Am recitit cu sete și cu dor.Și-n fiecare vers m-am redescoperit. Mulțumesc, Elena!
RăspundețiȘtergereDaniela, sunt atât de fericită de trecerea ta, de semnul lăsat! Știi, chiar mi-e dor...și doare.
ȘtergereTe îmbrățișez cu mult drag, cu mult dor...și îți mulțumesc!
Nu ai primi raspuns chiar de ti-as scrie
RăspundețiȘtergereCaci intre noi e-un veac de amanari,
Pe care nu mai poate-o poezie
Sa-l umple din preaplinu-i de visari.
Nu ai primi raspuns, instrainata
Ti-e slova azi, precum strain ti-s eu,
Satui de viata asta vinovata
Uitam de noi, uitam de Dumnezeu.
Nu ai primi raspuns desi spre seara
Mai scriu un vers pe coala unui nor,
Dar noaptea grea ce prea curand coboara
Il face robul unui alt decor.
Nu ai primi raspuns, din neuitare
Ne intregim in fiecare ceas
Si stii atat de bine cat ne doare
Iluzia ca inca a ramas
O vreme-a regasirii-n poezii,
Chiar de astepti raspuns nu vei primi...
Minunata ! Gand bun Elena !
Ne-ncurcă iarba pașii grei de umblet,
Ștergerespre tine n-am să vin, nici n-ai să vii,
scrisorile adeseori au suflet
și sunt și ele-un fel de poezii...
Și totuși, cele care nu s-au scris
sunt renunțări la dragoste, la vis.
Mulțumesc, Mircea! Minunat ,,răspunsul tău,,!